Revenim la chestiunea instituirii unui prag valoric in cazul infractiunii de abuz in serviciu. In spatiu public s-a vehiculat teza potrivit careia Curtea Constitutionala s-a pronuntat anterior asupra unor prevederi similare si a declarat aceste dispozitii ca fiind neconstitutionale. In acest sens s-a invocat Decizia Curtii Constitutionale nr. 573/2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.741 din Codul penal, publicata in Monitorul Oficial nr.363 din 25.05.2011.
Art.741 din Codul penal a fost introdus prin art.XX pct.2 din Legea nr.202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.714 din 26 octombrie 2010:
In cazul savarsirii infractiunilor de gestiune frauduloasa, inselaciune, delapidare, abuz in serviciu contra intereselor persoanelor, abuz in serviciu contra intereselor publice, abuz in serviciu in forma calificata si neglijenta in serviciu, prevazute in prezentul cod, ori a unor infractiuni economice prevazute in legi speciale, prin care s-a pricinuit o paguba, daca in cursul urmaririi penale sau al judecatii, pana la solutionarea cauzei in prima instanta, invinuitul sau inculpatul acopera integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevazute de lege pentru fapta savarsita se reduc la jumatate.
Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 100.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se poate aplica pedeapsa cu amenda. Daca prejudiciul cauzat si recuperat in aceleasi conditii este de pana la 50.000 euro, in echivalentul monedei nationale, se aplica o sanctiune administrativa, care se inregistreaza in cazierul judiciar.
Dispozitiile prevazute la alin.1 şi 2 nu se aplica daca faptuitorul a mai savarsit o infractiune de acelasi gen, prevazuta de prezentul cod, intr-un interval de 5 ani de la comiterea faptei, pentru care a beneficiat de prevederile alin.1 şi 2.
Analizand aceste prevederi, Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 573/2011 a constatat, cu titlu de principiu, urmatoarele:
[…]prin dispozitiile legale criticate, in acord cu prevederile constitutionale ale art.61 alin.(1) şi art.73 alin.(3) lit .h), legiuitorul a urmarit instituirea unor noi circumstante atenuante care sa duca la reducerea la jumatate a limitelor de pedeapsa, ajungand pana la posibilitatea aplicarii unei pedepse cu amenda penala ori a unei sanctiuni cu caracter administrativ. De principiu, o astfel de masura de clementa nu contravine dispozitiilor constitutionale invocate, intrucat procesul penal nu vizeaza numai constatarea la timp si in mod complet a infractiunilor si pedepsirea celor vinovati, ci contribuie si la apararea ordinii de drept si a drepturilor persoanelor. Un astfel de drept proteguit il constituie si recuperarea prejudiciului cauzat, prejudiciu suferit de catre persoanele vatamate care se constituie parti civile in procesul penal.[…]
Prin aceeasi decizie, instanta de contencios constitutional a constatat ca prevederile art. 741 din Codul penal sunt neconstitutionale, insta nu sub aspectul instituirii unui prag valoric, ci din cu totul alte motive. Aceste motive sunt sintetizate in Decizia nr.3 din 15 ianuarie 2014 cu privire la obiectia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.I pct.2 si pct.5 si art.II pct.3 si pct.5 din Legea pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicata in Monitorul Oficial nr.71 din 29.01.2014, la pct. 4.1, de unde le voi prelua tale quale:
(i) „Prin condiționarea reducerii limitelor de pedeapsă de un anumit moment procesual, respectiv până la soluționarea cauzei în primă instanță, este afectat principiul egalității cetățenilor în fața legii — art.16 alin. (1) din Constituție.”
(ii) Atât alineatul 1, cât și alineatul 2 ale art.741 din Codul penal folosesc o terminologie ambiguă, imprecisă, de natură a lipsi de previzibilitate norma supusă controlului. Astfel, se arată că textul este aplicabil în cazul săvârșirii anumitor infracțiuni din Codul penal expres și limitativ enumerate ori în cazul «unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale».
(iii) După ce în primul alineat se prevede că limitele de pedeapsă se reduc la jumătate, în cel de-al doilea alineat, în teza întâi (atunci când prejudiciul este până la 100.000 euro), norma nu mai are aceeași forță, lăsând judecătorului o posibilitate de a aplica pedeapsa cu amenda (redactarea folosită „se poate”), iar în teza a doua (când prejudiciul este mai mic, respectiv de 50.000 euro), facultatea se transformă din nou în dispoziție, judecătorul fiind obligat să aplice o sancțiune cu caracter administrativ.
(iv) Din cuprinsul alin.1 al art.741 din Codul penal rezultă că numai anumite fapte intră sub incidența textului, deși codul prevede și alte infracțiuni de prejudiciu. De exemplu, în partea specială, titlul III intitulat Infracțiuni contra patrimoniului, sunt incriminate furtul, furtul calificat, distrugerea, însușirea bunului găsit etc.
(v) Din redactarea aceluiași alineat nu se desprinde cu suficientă claritate și precizie care pot fi acele „infracțiuni economice prevăzute în legi speciale”,putându-se ajunge la o înțelegere deficitară a conceptului de infracțiuni economice (…).
(vi) Curtea a constatat că, în ce privește texul legal criticat, în partea generală a Codului penal, titlul III, capitolul V, secțiunea II intitulată Circumstanțe atenuante și agravante, legiuitorul s-a limitat la adăugarea acestui articol, fără a-i da o denumire marginală. Acest aspect este de natură a crea serioase controverse cu privire la natura juridică a instituției.
(vii) Legiuitorul nu a dispus nimic cu privire la situația tentativei în cazul infracțiunilor de prejudiciu ce intră sub incidența dispozițiilor art.741 din Codul penal. Aceasta conduce la o situație inechitabilă în care un inculpat cercetat pentru o tentativă la infracțiunea de înșelăciune să primească aceeași pedeapsă ca și un inculpat cercetat pentru aceeași infracțiune consumată, dar care a acoperit prejudiciul cauzat în condițiile art.741alin.1 din Codul penal.
In concluzie, Curtea Constitutionala nu a declarat neconstitutionala prevederea legala privind reglementarea unui prag valoric, asa cum in mod fals s-a afirmat.
