Opinie privind Decizia CCR nr. 369/2017 in lumina Decizia nr. 52 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Chestiunea recursului in litigiile evaluabile in bani pana la 1.000.000 lei inclusiv

O

Aceasta analiza vine ca raspuns la articolul “A avea sau a nu avea recurs. Optica CCR versus optica ICCJ asupra căilor de atac disponibile în materia litigiilor evaluabile în bani de până la 1.000.000 de lei” publicat pe juridice.ro la 03.07.2018 (https://www.juridice.ro/589763/a-avea-sau-a-nu-avea-recurs-optica-ccr-versus-optica-iccj-asupra-cailor-de-atac-disponibile-in-materia-litigiilor-evaluabile-in-bani-de-pana-la-1-000-000-de-lei.html).

Sintetizand cele expuse de autori, concluzia acestora este ca ICCJ a adoptat o solutie corecta prin pronuntarea deciziei Decizia nr. 52 pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, in dosarul nr. 866/1/2018 (denumita in continuare “Decizia ICCJ nr. 52/2018”), prin care a statuat:  „In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 27 din Codul de procedura civila, cu referire la art. 147 alin. (4) din Constitutia Romaniei, efectele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotararile judecatoresti pronuntate dupa publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, in litigiile evaluabile in bani de pana la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicarii deciziei (20 iulie 2017).”

Pentru inceput, mentionam ca respectam opinia autorilor, insa, pe de alta parte, nu putem fi de acord cu aceasta solutie. Argumentele pe care ne fundamentam punctul de vedere se regasesc pe taramul jurisprudentei instantei de contencios constitutional care, de-a lungul timpului, a cristalizat cateva principii cu privire la efectele deciziilor sale.

Primul principiu il reprezinta obligativitatea considerentelor deciziilor Curtii Constitutionale. Prin Decizia nr. 392 din 6 iunie 2017 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248 din Codul penal din 1969, ale art. 297 alin. (1) din Codul penal si ale art. 132 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, publicata in Monitorul Oficial nr.504 din 30.06.2017, Curtea Constitutionala a statuat urmatoarele:

52. Mai mult, in acord cu jurisprudenta sa, spre exemplu, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, sau Decizia nr. 414 din 14 aprilie 23 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, autoritatea de lucru judecat ce insoteste actele jurisdictionale, deci si deciziile Curtii Constitutionale, se ataseaza nu numai dispozitivului, ci si considerentelor pe care se sprijina acesta. Solutia este aceeasi si pentru efectul general obligatoriu al deciziilor Curtii Constitutionale. Prin sintagma considerente pe care dispozitivul deciziei Curtii se sprijina se intelege ansamblul unitar de argumente, care prezentate intr-o succesiune logica realizeaza rationamentul juridic pe care se intemeiaza solutia pronuntata de Curte. Astfel, argumente autonome, de sine-statatoare, sau argumente multiple, coroborate, pot determina o constructie logico-juridica dupa structura premisa-demonstratie-concluzie. Cu alte cuvinte, considerentele unei decizii a Curtii Constitutionale cuprind analiza comparativa dintre textul legal criticat si norma constitutionala, procesul logic pornind de la situatia premisa (care implica, pe de o parte, analiza textului legal, si, pe de alta parte, analiza textului constitutional), realizand legaturi corelante, inferentiale (analiza raportului dintre cele două norme) din care deriva o concluzie, consecinta analizei (solutia pronuntata de Curte). Aceasta structura este una unitara, coerenta, intregul ansamblu argumentativ constituind fundamentul concluziei finale, astfel incat nu poate fi acceptata teza potrivit careia in continutul unei decizii a Curtii ar putea exista considerente independente de rationamentul juridic care converge la solutia pronuntata si, implicit care nu ar imprumuta caracterul obligatoriu al dispozitivului actului jurisdictional. Prin urmare, intrucat toate considerentele din cuprinsul unei decizii sprijina dispozitivul acesteia, Curtea constata ca autoritatea de lucru judecat si caracterul obligatoriu al solutiei se rasfrange asupra tuturor considerentelor deciziei.

Prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a sintagmei „precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv” cuprinse in art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial nr. 582 din 20.07.2017 (denumita in continuare “Decizia CCR nr. 369/2017”) Curtea a decis urmatoarele:

32. In final, Curtea constata ca, efect al constatarii neconstitutionalitatii sintagmei „precum si in alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 1.000.000 lei inclusiv”, cuprinse in art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, in conditiile prorogarii de la aplicare, pana la 1 ianuarie 2019, a dispozitiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedura civila, este acela ca, de la data publicarii prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, urmeaza a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr.2/2013 in sensul ca sunt supuse recursului toate hotararile pronuntate, dupa publicarea prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, in cererile evaluabile in bani, mai putin cele exceptate dupa criteriul materiei, prevazute expres in tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Or, ICCJ, prin Decizia nr. 52/2018, a dat o solutie contrara celei degajate de Decizia CCR nr. 369/2017. Chiar daca CCR nu ar fi statuat, la pct. 32 din Decizia nr. 369/2017, ca aceasta se aplica la “toate hotararile pronuntate, dupa publicarea prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, in cererile evaluabile in bani”, acest efect al deciziei CCR este deja consolidat la nivelul jurisprudentei instantei de contencios constitutionale.

Al doilea principiu cu privire la deciziile Curtii Constitutionale il reprezinta aplicabilitatea si efectul general obligatoriu al acestora inclusiv in cauzele pendinte.

Deciziile Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unor legi sau ordonanţe ori a unor dispoziţii din acestea sunt general obligatorii (Decizia nr.766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.849 din 3 august 2011) si nu limitate doar la partile din procesul in cadrul caruia a fost ridicata exceptia (inter partes).

Curtea, prin Decizia nr.169 din 2 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.151 din 12 aprilie 2000, a statuat ca deciziile de constatare a neconstitutionalitatii „pronuntate in cadrul solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate nu produc doar efecte relative, inter partes, in cadrul procesului in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate, ci produc efecte absolute, erga omnes. […] De altminteri, Curtea Constitutionala retine ca, indiferent de orice argumente care, intr-un fel sau altul, ar tinde la concluzia ca deciziile Curtii Constitutionale, pronuntate in cadrul solutionarii exceptiilor de neconstitutionalitate, nu ar produce efecte erga omnes fac abstractie de imposibilitatea ca o prevedere legala a carei neconstitutionalitate a fost stabilita – in mod definitiv, pe caile si de catre autoritatea prevazute de Constitutie – sa se mai aplice inca.”

Prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 88 alin. (2) lit. d), art. 453 alin. (1) lit. f), precum si ale art. 459 alin. (2) din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala a statuat urmatoarele:

24. In ceea ce priveste efectele unei decizii de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea a retinut ca “decizia de constatare a neconstitutionalitatii face parte din ordinea juridica normativa, prin efectul acesteia prevederea neconstitutionala incetandu-si aplicarea pentru viitor” (Decizia nr.847 din 8 iulie 2008, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.605 din 14 august 2008). In aceste conditii, decizia de constatare a neconstitutionalitatii se va aplica in privinta raporturilor juridice ce urmeaza a se naste dupa publicarea sa in Monitorul Oficial – facta futura, insa, avand in vedere faptul ca exceptia de neconstitutionalitate este, de principiu, o chestiune prejudiciala, o problema juridica a carei rezolvare trebuie sa preceadă solutionarea litigiului cu care este conexa (potrivit Deciziei nr.660 din 4 iulie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.525 din 2 august 2007), si un mijloc de aparare care nu pune in discuție fondul pretentiei deduse judecatii (in acest sens, Decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007), Curtea retine ca aceasta nu poate constitui doar un instrument de drept abstract, prin aplicarea deciziilor de constatare a neconstituționalitatii numai raporturilor juridice care urmează a se naste, deci unor situatii viitoare ipotetice, intrucât si-ar pierde esentialmente caracterul concret. Asadar, Curtea retine ca aplicarea pentru viitor a deciziilor sale vizează atat situatiile juridice ce urmeaza a se naste – facta futura, cât și situațiile juridice pendinte, si, in mod exceptional, astfel cum vom arata, acele situatii care au devenit facta praeterita.

  1. In aceste conditii, Curtea retine ca o decizie de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate se aplica in cauzele aflate pe rolul instantelor judecătoresti la momentul publicarii acesteia – cauze pendinte, in care respectivele dispozitii sunt aplicabile  – indiferent de invocarea exceptiei pana la publicarea deciziei de admitere, intrucat ceea ce are relevanta in privinta aplicarii deciziei Curtii este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstitutionale sa nu fie definitiv consolidat. In acest mod, efectele deciziei de admitere a instantei de contencios constitutional se produc erga omnes.  In privinta cauzelor care nu se afla pe rolul instantelor judecatoresti la momentul publicarii deciziei de admitere a Curtii, fiind vorba despre un raport juridic epuizat – facta praeterita, Curtea retine ca partea nu mai poate solicita aplicarea deciziei de admitere, intrucat decizia de admitere a Curtii nu poate constitui temei legal pentru o acțiune in justitie, in caz contrar consecinta fiind extinderea efectelor deciziei Curtii pentru trecut.

Prin urmare, Decizia CCR nr. 369/2017 se aplica si cauzelor pendinte, fiind supuse recursului toate hotararile pronuntate, dupa publicarea prezentei decizii in Monitorul Oficial al Romaniei, in cererile evaluabile in bani, si nu doar “hotararilor judecatoresti pronuntate dupa publicarea acesteia in Monitorul Oficial al Romaniei, in litigiile evaluabile in bani de pana la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicarii deciziei (20 iulie 2017)”.

Avand in vedere coliziunea evidenta intre Decizia CCR nr. 369/2017 si Decizia ICCJ nr. 52/2018, apreciem ca solutia este invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate in cauzele pendinte, prin care sa se invoce neconstitutionalitea textului de lege in interpretarea data de ICCJ prin Decizia nr. 52/2018.

Prin Decizia CCR nr. 265 din 6 mai 2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, publicata in Monitorul Oficial nr. 372 din 20.05.2014, Curtea statuat, inter alia, urmatoarele:

53. Aceleasi ratiuni subzista si in ce priveste consacrarea unei anumite interpretari legale prin hotarari prealabile pronuntate in temeiul art. 475 si urmatoarele din Codul de procedura penala, deoarece si aceste din urma norme sunt, in conceptia legiuitorului, o reflexie a dispozitiilor constitutionale ale art. 126 alin. (3) potrivit carora „Inalta Curte de Casatie si Justitie asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre celelalte instante judecatoresti, potrivit competentei sale.” Or, capitolul VI al titlului III din Codul de procedura penala instituie „Dispozitii privind asigurarea unei practici judiciare unitare” care se poate realiza fie prin recursuri in interesul legii, fie prin hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. De aceea, continutul normei juridice, in interpretarea data prin aceste din urma hotarari, este supus controlului de constitutionalitate, asemenea interpretarilor date prin deciziile care solutionează recursurile in interesul legii, asa cum s-a stabilit prin jurisprudenta Curtii Constitutionale aratata mai sus. In masura in care prin dezlegarea data unor probleme de drept se atribuie unui text de lege un anumit ințeles, instanta de judecata, din oficiu, procurorul sau partea dintr-un proces care se considera prejudiciata constitutional de dispozitia legala respectiva in interpretarea statuata prin hotararea prealabila pot uza de invocarea exceptiei de neconstituționalitate.

Mai mult, prin nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.67 din 31 ianuarie 2013, Curtea a statuat ca, „Fara a nega rolul constitutional al instantei supreme, a carei competenta este circumscrisa situatiilor de practica neunitara, Curtea Constitutionala retine ca, in cazul in care un text legal poate genera interpretari diferite, este obligata sa intervina ori de cate ori acele interpretari genereaza incalcari ale prevederilor fundamentale. Constitutia reprezinta cadrul si masura in care legiuitorul si celelalte autoritati pot actiona; astfel si interpretarile care se pot aduce normei juridice trebuie sa tina cont de aceasta exigenta de ordin constitutional cuprinsa chiar in art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit caruia in Romania respectarea Constitutiei si a suprematiei sale este obligatorie. Din perspectiva raportarii la prevederile Constitutiei, Curtea Constitutională verifica constitutionalitatea textelor legale aplicabile in interpretarile ce pot fi generate de acestea. A admite o teza contrara contravine insasi ratiunii existentei Curtii Constitutionale, care si-ar nega rolul sau constitutional acceptand ca un text legal sa se aplice in limite ce ar putea intra in coliziune cu Legea fundamentală.

De asemenea, Curtea Constitutionala a stabilit ca, „indiferent de interpretarile ce se pot aduce unui text, atunci cand Curtea Constitutionala a hotarat ca numai o anumita interpretare este conforma cu Constitutia, mentinandu-se astfel prezumtia de constitutionalitate a textului in această interpretare, atat instantele judecatoresti, cat si organele administrative trebuie sa se conformeze deciziei Curtii si sa o aplice ca atare” (Decizia nr.536 din 28 aprilie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.482 din 7 iulie 2011). Mai mult, „in interpretarea legii, instantele judecatoresti, intre care si Inalta Curte de Casatie si Justitie, trebuie sa respecte cadrul constitutional, iar sanctionarea depasirii/incalcarii acestuia revine in exclusivitate Curtii Constitutionale.” (Decizia nr.854 din 23 iunie 2011).

Despre autor

Iavorschi Alexandru

Lawyer
+40 741 080 440
alexandru.iavorschi@gmail.com

Adaugă comentariu

Categorii

Iavorschi Alexandru

Lawyer
+40 741 080 440
alexandru.iavorschi@gmail.com